I’m back, baby!
Posted on July 1, 2009 - Filed Under Blog
Septmebrie 2008 – Iulie 2009
Tot eu sunt si scriu postul cu numarul 360 al acestui blog. Se cam fac 10 luni de cand am pus un lacat auriu pe coltisorul virtual. S-au intamplat multe. Bune, rele, de toate. Nu mai imi amintesc pe scurt unde am ramas si cu ce ar trebui sa continuam dar asta e farmecul vietii.
Asadar, “back to the roots” cum s-ar zice. Blogul reinvie datorita lui Antonescu – care iar ii somer, acelasi caruia trebuie sa ii multumim si pentru nasterea acestei pagini. I-am spus sa mai scrie ceva pe blogul lui (are Antonescu blog, cine credea asta in urma cu 10 luni?) si mi-a replicat ca o face doar daca scriu si eu ceva.
Bine m-ati regasit, o sa-ncerc sa postez cat mai des. Cu siguranta, cand vin din concediu. Ca m-am insurat! Cu EA, of course, of course! 
Revin cu o plecare
Posted on July 1, 2009 - Filed Under Blog
Vineri plec in concediu. Sa fiti cuminti!
Epilog
Posted on September 17, 2008 - Filed Under Blog
Probabil aceasta este ultima insemnare de aici. E frig si tocmai m-am trezit din vis. Realitatea e prea cruda pentru a fi descrisa in cuvinte si prea imorala pentru a incerca sa-i gasesti o logica. Primim totul de-a gata si am uitat sa mai luptam pentru propria identitate. Suntem obositi si incercanati iar pulsul ne bate plapand. Am uitat sa ridicam mainile deasupra capului, sa privim soarele in ochi, sa zambim stramb si sa plutim in zare. Totul intra in rutina si in amestecul sentimentelor bolnavicioase.
Orasul e crud si adormit. Noaptea doar fluturii stiu sa alerge spre luminile din departari. Oamenii isi gasesc preocupari banale care ii transforma in roboti. Aceeasi viata monotona continua sa o trasiasca zi de zi, ora de ora, secunda de secunda. Pasii devin apasatori iar privirea muta. Oamenii au devenit tristi si bosumflati. Aroganta specifica realitatii crude, se transforma in autoitate, dictatura si lipsa de bun simt. Cantitatile se substituie calitatilor iar noi nu facem nimic. Orasul devine tot mai intunecat si apasator. E tot mai greu sa poti sa zbori, e tot mai greu sa poti sa vezi.
Ne mangaiem pe crestet si ne aducem aminte de copilarie. De mirosul proaspat al primaverii si de nesfarsitele seri in care alergam pe nori. Totul era atat de simplu incat de multe ori incercam sa-l complicam. Acolo a inceput totul si probabil acolo se va termina. In dulcea amintirea a copilariei unde am invatat sa iubim si sa zambim, sa traim si sa simtim. Acolo se regasesc fluturasii din stomac, nodul din gat si rosul crud din obraji. De acolo pleaca emotiile si dragostea prezenta.
In copilarie m-am indragostit de oameni cu ajutorul unei castane. M-am atasat si am ramas impresionat de dragostea pe care mii de oameni o emanau pe un templu minunat. Cinsteau o stare de spirit si nu se dadeau in laturi de la nimic. O protejau cu pretul inocentei si reuseau de fiecare data sa transmita mai departe emotia de a fi indragostit de o vocala. Fiind un simbol pur si nepatat, inimii ii era pur si simplu imposibil sa nu simta ceva. Lumea din jur interactiona telepatic si reuseau ca printr-o minune sa faca acel templu sa vibreze de fericire. Familia lui “U” iti aduce fericirea indiferent de vremurile pe care le traim. Iubim vocala sfanta inca de pe vremea cand faceam primii pasi pe asfalt. Suntem bucurosi ca putem aplauda si elogia ceea ce in zilele noastre gasesti tot mai rar. O legenda adevarata plina de trairi emotionante si povesti uimitoare. De cursuri ale destinului intoarse din drum si sfidarea imposibilului. Pentru “U” e mai important un zambet sincer venit din partea familiei decat o performanta efemera. “U” s-a multumit mereu sa existe in propria forma pe care suporterii incearca sa o duca mai departe.
Sunt hohote de ras si lacrimi amare care ne unesc si ne dau puterea sa iubim. Sentimente dintre cele mai ciudate pe care am invatat sa le acceptam si sa le cizelam. Ne-am maturizat unii pe altii si am reusit sa ajungem indragostiti la infinit de Universitatea. Ne-am ridicat mereu in picoare si nu ne-am dat batuti niciodata. E bine. Suntem vii, suntem fericiti, suntem aici! “U” exista!
Mereu fidel si extaziat de “U” cel sfant, cel adevarat!
Sporturi cu potcoava pe piept
Posted on September 15, 2008 - Filed Under Blog
Cred ca putem afirma cu tarie faptul ca sezonul de vara s-a terminat. Gata cu soarele, bronzatul, concediile, gata cu sfarsitul lumii, cu strandurile si marea, cu noptile calduroase si terasele neincapatoare. Implicit, echipele cu “U” pe piept incep sezoane noi in care isi propun, evident, sa realizeze mai mult ca in anul precedent.
Echipa de fotbal este evident pe o panta ascendenta. Dorinel Munteanu a reusit sa schimbe aproape in totalitate fata Universitatii. Se vad multe schimbari in bine si, cel mai important se vede devotamentul, spiritul de lupta al jucatorior, pregatirea fizica a acestora, responsabilitatea si profesionalismul de care ne era atat de dor. Chiar daca mai e mult de lucrat, sunt convins ca suntem pe drumul cel bun. In meciul disputat sambata, Farcas a fost magnific, Cordos cu Marincau geniali, Suller cu Ungurusan incredibili iar Ionescu fabulos. Dorinel a mai reusit sa ne aduca si un plus de imagie. Dupa evenimentele in care multi handicapati mintal ne catalogau ca fiind huligani macelari si asasini, venirea lui Dorinel a reusit sa-i dea imaginii noaste o tenta pozitiva. Important acum e ca Oncosul sa tina stacheta sus si sa onoreze la timp toate platile catre angajati si furnizori iar autoritatile locale sa lase certurile la o parte si sa construiasca atat de necesarul stadion.
Sezonul la baschet inca nu a inceput. Baietii castiga tot in amicale si isi depun candidatura pentru cucerirea titlului mult asteptat. Multi se bucura si jubileaza. Si totusi, eu nu. Prea multe schimbari s-au facut la finele sezonului trecut care mi-au lasat un gust amar. Chiar daca “cica” asa e in baschetul modern, mie nu-mi pasa. Eu nu vreau sa vina si sa plece jucatori pe banda rulanta. Nu ma intereseaza ce valorosi sunt cei adusi acum daca dupa un an pleaca toti. “U” nu e asa. La “U” trebuie sa joace o familie, un simbol, nu o adunatura de uriasi pe care-i schimbi dupa fiecare an. Meda era de-al nostru, Zoki era de-al nostru, LeVar era de-al nostru. Parca aceasta echipa nu mai reprezinta orasul ci o afacere in care s-au investit bani iar acum trebuie neaparat sa se culeaga laurii. Prea putine din spiritul universitar, din spiritul lui “U” se mai regasesc in aceasta echipa. Inca ii mai avem pe Mita Popa, Silvasan, Chetreanu si Lapuste. Dar hai sa ne gandim la faptul ca mai mult a sigur, niciunul dintre acestia nu va incepe o partida titular. Sa vedem ca Lapuste nu mai joaca mult, ca Silvasan nu mai e acel jucator de echipa natonala, ca Popa are sclipiri dar nu e foarte constant si Chetreanu nu apuca sa joace prea mult. Si atunci ramanem cu o adunatura de straini profesionisti, mercenari care joaca pentru bani si nu au nicio legatura cu “U”. Nu inteleg nimic din ce le cantam noi iar, cand se ataseaza de echipa, de culori si de fani sunt inlocuiti cu altii. Consat cu tristete ca echipa noastra de baschet incepe sa semene tot mai mult cu echipa din deal in care banii si performanta dicteaza. Prefer o sala goala cu o echipa de locul 12 dar cu jucatori care sa moara pentru vocala sfanta. Prefer clujeni devotati care sa munceasca din rasputeri sa nu faca simbolul “U” de rusine. Pentru mine, din pacate, “U” Mobitelco e tot mai mult doar Mobitelco. Echipa de baschet feminin a facut si ea transferuri importante si a schimbat-o si pe Simona Musat din functia de antrenor principal. Daca anul trecut fetele ne-au lasat un gust foarte amar, anul acesta sper ca ele sa aduca macar finala mare la Cluj-Napoca.
La handbal, cele doua echipe au reusit contraperformanta de a pierde in acest weekend. Handbalistii sunt infumurati si se cred campionii Romaniei dupa ce au promovat la pas in prima liga. Sunt la a doua infrangere consecutiva si am impresia ca cineva isi bate joc de investitiile masive facute pana acum. Fetele nu stau nici ele mai bine. Au pierdut in ultima secunda a primului meci disputat si ne ucid inca de la inceput sperantele ca anul acesta vom prinde o cupa europeana. Dupa ce anul trecut au avut un sezon dezastruos, handbalistele se pare ca nu s-au trezit nici in acest an. Cred cu tarie ca Gica Covaciu nu e cel mai potrivit om sa conduca aceasta echipa si observ ca deja a intrat intr-o rutina care nu duce decat la esecuri.
Campionatul la volei inca nu a inceput. Fetele tintesc promovarea si au cooptat in lot mai multe jucatoare valoroase iar baietii, ca in fiecare an prin vocea domnului Vasu, tind spre locuri fruntase. Ramane sa vedem daca anul acesta baietii vor reusi sa faca un sezon bun sau sa se bata la retrogradare cand obiectivul e prinderea unei cupe europene.
Baietii de la rugby se cufunda intr-o mediocritate deoarece lipsa banilor isi spune cuvantul. Dupa plecarile masive din finalul sezonului trecut, sectia de rugby supravietuieste si cam atat.
Game Over
Posted on September 9, 2008 - Filed Under Blog
Deci maine vine sfarsitul lumii. Isterie, bucurie, tristete, mult sex oral si pasiuni nebanuite scot la lumina diverse sentimente umane. Multi ignora experimentul de maine, altii deja plang neincetat ca viata lor se va incheia prea repede iar cativa se bucura ca celebrele gauri negre ne vor manca intr-o clipita.
Eu nu stiu ce sa zic. Mai am multe de facut pe lumea asta dar nici nu as spune un NU hotarat apocalipsei. Judecand dupa un pahar de bere matinal, am argumente pro si contra.
Contra:
- M-as simti prost ca tocmai de ziua Ei sa se termine lumea
- In gaurile negre nu as mai vedea pe “U”, nu as mai putea conduce la 4 dimineata si cu siguranta nu as mai putea manca ciorba de fasole boabe
- Nu am facut inca un copil
- E pacat ca toate obiectele in care am investit se dizolva. Adica fac io pe dracu-n patru sa-mi iau masina, haine si sa platesc excursii si acuma gata?
- ucluj.ro ar deveni cu adevarat o ruina
- N-am vazut inca extraterestrii
- Ar fi pacat sa mor la 56 de Kg. Ma dau cu capul de toti peretii din gaurile negre cu asa greutate de fulg.
- Daca saptamana viitoare castig la loto?
- Nu as sti exact cu ce sa ma imbrac la sfarsitul lumii. Sa-mi iau ceva “casual” sau sa ma imbrac la 4 ace? Totusi, e un eveniment unic in viata, nu? Nici nu poti merge in trening si slapi. Putina decenta nu ar strica zic eu. Oare e frig in gaurile negre?
- Nu am ochelari cu night vision.
- Nu am invatat sa schiez
- N-as mai face bani la nunta sa-mi iau Mac
- N-as mai putea sa stau seara pe trotuar sa beau o mere cu doi amici rupti de realitate.
- Nu am apucat sa le dau muie celor care merita cu adevarat.
Pro:
- Muie bancile! Pentru rambursarea creditelor restante, cautati-ma in gaura neagra numarul 27, prima sub-gaura pe partea stanga cum intrati din emisfera nordica
- Muie frana! Un secol de cativa ani in care s-au bagat bani murdari se sfarseste asa cum ar trebui.
- Nu as mai lucra
- Nu as trai posibila umilinta de a nu castiga cu Insulele Feroe.
- Nu mi-as mai face griji cu privire la construirea stadionului. Nu as mai face spume la gura cand m-as gandi cum jegosul nostru de primar impreuna cu al sau catelus cretin isi bat joc constant de ce inseamna Universitatea. Sa-si faca pista pe mormant!
- Scap de toti pustii analfabeti care ma apeleaza pe messenger cu texte idioate gen “sal, ce faci, buzz, buzz”
- As scapa de toate proastele pe care le-am cunoscut de-a lungul scurtei vieti. Nu ar mai trebui sa suport nicio fita de femeie, niciun moft sau imbecilitate venita din partea unor isterice fara creier.
- Nu as mai intalni prosti la fiecare pas care se cred mari intelectuali pentru ca au baut cateva pahare de bere. Nu ar mai trebui sa ma cert cu imbecili tupeisti care abia se exprima dar se cred detinatoii adevarului absolut.
Listele pot continua dar mi-e ca imediat e maine si nu mai apuc sa postez acest mesaj. Ce sa va zic? Sfarsit de lume cat mai placut, cu multe bucurii si impliniri pe toate planurile.
P.S. Unde ne intalnim maine la sfarsitu’ lumii? Se pun autocare? Voi va luati fularul? Ziceti repede sa stim!!!
Presa ofilita II
Posted on September 5, 2008 - Filed Under Blog
Da, stiu. Ziarele se muleaza perfect pe dorintele prostimii care, la noi in tara e predominanta. Politicile redactiilor devin tot mai absurde si cu fiecare zi care trece, ele se prostitueaza si mai tare pentru ca asa le-o cere cocalarii. Au inceput cu un compromis, a prins, a ramas. Prea putin conteaza informatia si acuratetea acesteia. Prea putin conteaza modul in care ea este prezentata si oferita cititorilor. Important e tirajul, traficul, publicitatea, incasarile, banii.
Dar,
Au aparut acum prin redactii copilasi tampi a caror carte preferata e “Ion”, singura citita de altfel, care se cred mari gazetari ca stiu trimite un mail la redactie cu un text idiot. Ei nu fac deosebirea intre o compunere banala scrisa in gimnaziu si un material. Nu au niciun fel de experienta, talent, tupeu sau vana dar au pretentii financiare. Se afiseaza pe la conferinte plictisiti si libidinosi, mereu gata sa-ti povesteasca despre tarfa aparuta in ziarul concurent si despre ultimele barfe din bransa. Editorii se ingrozesc la primirea textelor si isi blestema colegii mai tineri. Copilasii sunt foci redactionale carora le place sa fure. Apare undeva un material mai interesant, Ctrl+C – Ctrl+V, putine schimbari in titlu, in introducere si gata materialul.
M-am saturat sa vad in fiecare zi aceleasi mizerii prin ziare. Ce a facut acea cantareata curva, unde a fost, cu cine mai umbla si ce masina si-a luat. M-am plicitist de drame si tragedii. Nu mai vreau sa vad morti, raniti, violuri, avorturi si sinucideri. M-am saturat de scroafe si oieri analfabeti, de mircea sandu si mitica dragomir. Mi-e greata de ziaristii platiti sa scrie la comanda si de redactiile colorate politic.
S-a pierdut calitatea. Prea putine publicatii se ridica la un nivel acceptabil de toleranta. Nimeni nu mai scrie o cronica de meci care sa te duca de la primele cuvinte pe stadion. Vezi din ce in ce mai putine anchete, reportaje amuzante, lucruri pozitive sau pur si simplu editoriale misto. Editoriale care sa trezeasca ceva in tine si sa ramana viu. Opinii pertinente si nu acuze in dreapta si in stanga. Editoriale cu spume care te fac sa le recitesti si sa le dezbati. Nimeni nu mai scrie povesti. Vreau sa vad reportaje despre nimic scrise sublim si bibilite pana la ultima virgulita. Vreau sa vad un subiect anost tratat ca apocalipsa.
Cunosc multi ziaristi talentati si cu adevarat buni. Multi au plecat din presa scarbiti, altii incearca de ani buni sa se integreze in noile trenduri, altii s-au integrat perfect si si-au pierdut sclipirea in timp ce majoritatea sunt acolo, in redactii, dar ceea ce ei pot scrie nu prinde decat la putini nostalgici ca mine.
Meseria de ziarist e un privilegiu, o onoare si o responsabilitate imensa. Din pacate multi din ziaristii de azi nu mai au valori! Deloc.
Doua simboluri, o unica iubire
Posted on September 2, 2008 - Filed Under Blog
Se potrivesc perfect si se imbina in suflet ca doua particele dependente una de alta. S-a format deja un sistem sudat care nu mai poate fi dezbinat decat prin moarte. Secundele care ticaie plapand le apropie si mai tare si fac ca iubirea sa pulseze, sa fie vie si unica.
Ea si “U”. Simbolurile de care sunt vesnic indragostit si pentru care respir. Fara ele viata ar fi intunecata si fara sunet. Fara vant si lacrimi, zambete si fluturasi. Ea si “U” imi dau energia necesara si imi aduc echilibrul de care am nevoie.
“U” inseama familie si prieteni, bucurii si necazuri, trairi intense si momente de neuitat. “U” inseamna Romania si fiecare oras in care am fost in deplasare si am lasat o amintire acolo. “U” te poate face sa iti arunci televizorul pe geam sau sa fugi dezbracat prin centrul orasului. “U” inseamna un mod de viata si un privilegiu. E o mandrie sa faci parte din aceasta mare familie alb-neagra si sa iti pui pe cap celebra sapca rosie. “U” e un spirit boem nepretuit care trebuie trait, nu invatat. “U” reprezinta acele suflete care vibreaza la fiecare meci si isi distrug corzile vocale. “U” inseama bun gust si cultura, tinerete, onoare si respect.
Ea inseamna vise monocolore surprinse prin franturi de viata. Ea e acea iubire eterna de care te indragosteti o data in viata. Fata visurilor care numai cand te priveste te face sa te emotionezi pana in varful degetelor. Ea inseamna nopti de vara pierdute pe asfalt cu o bere in mana, sute de povesti si planuri. Ea are acele glezne suave si fine care imi mangaie mana si o fac sa tremure. Ea reuseste de fiecare data cand imi zambeste sa imi nasca un fior care imi strabate stomacul. Are acei ochi minunati si puri care nu mint niciodata. Iti vine mereu sa o strangi in brate, sa o saruti, sa-i faci complimente si sa o rasfeti. Ea imi sopteste mereu cuvintele potrivite si ma cunoaste in cele mai mici detalii. Cu Ea vreau sa imi petrec restul vietii si la batranete sa ma refugiez in bratele Ei. Ea e mai mult decat o iubita sau o prietena, Ea e perfecta!
Nu voi inceta niciodata sa le iubesc. Pentru mine, ele sunt totul. Cele doua simboluri din viata mea: Ea si “U”!
Afara cu Milan de la "U"!
Posted on August 26, 2008 - Filed Under Blog
Nu cred sa fi fost mai mult de doua sau trei meciuri bune facute de Milan Jovanovic de cand a venit la “U”. In aproape fiecare partida a dat zeci de “chifle” si zeci de pase gresite. De autogoluri nici nu cred ca mai merita sa ne aducem aminte, fundasul reusind sa-si treaca in cont nenumarate goluri inscrise in proprie poarta.
Ieri, s-a umplut paharul. Dupa ce “internationalul” nostru a fost depasit aproape la fiecare faza de pustii aradeni, acesta a facut unul dintre cele mai urate gesturi pe care un fotbalist al Universitatii l-a facut in istoria de aproape 90 de ani a clubului si anume si-a rupt tricoul de joc. A plecat apoi pe banca de rezerve unde s-a asezat confortabil, antrenorul fiind nevoit sa il schimbe.
E absolut socant cum un clovn a carui singura legatura cu acest sport e numele, poate face un asemenea gest. E incredibil cum a sfidat fiecare suporter in parte care si-a nenorocit weekend-urile datorita autogolurilor sale. Si-a batut joc de suporterii care insoteau echipa in fiecare deplasare si de toti colegii sai care, asa patetici cum sunt, macar se abtin de la asemenea iesiri.
Milan are la “U” unul dintre cele mai mari contracte. E tinut la club sa dea autogoluri, sa se miste ca un paralizat si sa ne sfideze. Nu are nicio calitate, atat sportiva precum si umana. Hai sa presupunem prin absurd ca jucatorul nu s-a mai putut controla si a izbucinit. Era atat de greu sa mearga la conferinta de presa sa-si ceara scuze suporterilor si colegilor de echipa pentru gestul facut? Nu era cu siguranta mai putin condamnabil acel gest dar Milan ar fi dat dovada de barbatie si caracter. Arata ca-i pasa. Pe drum, un grup de suporteri s-a intalnit cu echipa iar Milan nu s-a sinchisit sa se dea jos din autocar. Sa-si ia portia de injuraturi si sa-si asume responsabilitatea pentru faptele sale.
Singura solutie e ca aceasta imitatie ieftina de jucator de fotbal sa primeasca o amenda uriasa si o concediere imediata. Daca Milan Jovanovic va ramane in continuare la echipa, inseamna ca acest gest i-a fost iertat, trecut cu vederea si tolerat. Iar la “U”, exact asta e problema acum: ii toleram pe toti prostii!
Afara cu Milan de la “U”!!!
Mincinosul
Posted on August 25, 2008 - Filed Under Blog
Ma enerveaza la culme oamenii care tot timpul ascund ceva si lasa mereu loc de interpretari. Cei ce se afla intr-o postura publica dar refuza constant sa dea explicatii pertinente si logice.
Spre exemplu, compania Oncos, actionarul majoritar al Universitatii il demite pe antrenorul Alpar Meszaros si se arata interesata de aducerea lui Dorinel Munteanu la carma echipei. Dorinel vine la Cluj dar mai ca nu se jura ca el nu a venit sa negocieze cu “U”. La aeroport il asteapta Tudor Constantea dar Dorinel o tine pe a lui. Se fofileaza ca un pui subnutrit, pleaca din Cluj in Germania si spune ca se gandeste. Citind presa din ultimele zile, observ ca “neamtul” e foarte aproape de a fi investit in functia de antrenor.
In cazul in care vine, la prima conferinta de presa pe care Dorinel o va sustine sunt convins ca va fi intrebat ce salariu are. Iar va incerca sa foloseasca aceleasi clisee ieftine si imbecile. Nu va da niciun raspuns onest motivand ca banii nu sunt importanti, ca nu pentru bani a venit la aceasa echipa, ca el e prea modest. E munca lui, ce naiba? De ce sa nu fie recompensat cu cat mai multi bani daca merita? Daca el isi evalueaza munca la o anumita suma de bani, de ce sa nu o spuna? De ce trebuie mereu sa se comporte ca o victima si nu ca un barbat adevarat?
Dorinel are vizibile calitati de antreor. Nu e cel mai grozav dar cu siguranta nu e nici slab. E un antrenor tanar care nu se joaca de-a fotbalul si isi trateaza meseria cu un respect iesit din comun. Dar, caracterul omului Dorinel Munteanu lasa de dorit. Poate ca acum noi avem mai mare nevoie de un antrenor bun decat de un om cu caracter dar mi-e frica ca nu care cumva Dorinel sa spuna ca municipiul Cluj-Napoca este casa lui, ca “U” e echipa cea mai frumoasa la care a antrenat iar la prima oferta mai buna sa te lase cu buza umflata.
Am revenit
Posted on August 18, 2008 - Filed Under Blog
Ei bine, gata concediul, gata vacanta, gata distractia si timpul liber. Am fost plecat pentru o saptamana jumate in Ungaria, Austria si destinatia finala, Croatia. Sapte zile pe o insula din Croatia m-au facut sa ma simt de parca m-as fi nascut din nou. Peisaje care-ti taiau rasuflarea, un soare prietenos care nu te arde ci te bronzeaza, o apa limpede chiar si la 5 metri adancime si bineinteles, EA.
Impresii scurte despre vacanta:
1. Am fost anul trecut la Parndorf (Austria) si am gasit o gramada de reduceri si promotii. Nu aveam prea multi bani la mine ca tocmai achizitionasem o masina dar, cu cativa euro mi-am putut cumpara o sumedenie de lucruri. Anul acesta, pe langa ca nu gaseai mare lucru, toate erau la niste preturi exagerate.
2. Daca mergeti din Budapesta spre Viena pe autostrada, inainte cu un sfert de kilometru de granita cu Austria opriti-va la Paprika si comandati un gulas de fasole boabe la ceaun cu ceapa rosie. Nu veti regreta, va asigur!
3. Daca aveti drum prin Croatia nu care cumva sa ratati parcul din Plitvicka (PlitviÄka Jezera). E o rezervatie naturala cu lacuri si cascade de o frumusete incredibila.
3. Daca va e frica cu avionul, sigur o sa va temeti si pe bac.
4. Am mancat rechin
5. Don Vitzuluku a castigat la Bingo un Mercedes S Klase nou-noutz dar totul a fost o gluma proasta pusa la cale de “enterteinera” hotelului la care am stat. Totusi, pentru performanta sa, Don Vitzu a primit o sticla de rom veche de 24 de ani plus o diploma si un talon de reduceri la salonul de infrumusetare din respectivul hotel .
6. Am baut in medie 10 beri pe zi, totul fiind moka deoarece eram la “All Inclusive”. Totusi, o bere avea 0,33, venea dintr-un dozator pe care scria Bavaria. Era putin amara si prea acidulata dar, dupa cateva zile devenea cea mai buna bere de pe continent.
7. Daca aveti drum prin Slovenia, n-ati avut noroc. Taxa de autostrada costa 35 de euro deoarece perioada minima pe care se poate achiztiona “vigneta” este de 6 luni.
8. In Croatia, o tura de la Split la Zagreb pe autostrada (600 Km.) te costa nici mai mult nici mai putin decat 20 de euro.
9. Ungurii au autostrazi mult mai bune ca si croatii.
10. In Split nu e perete pe care sa nu scrie Hajduk Split 1911.
11. Daca credeti ca in Budapesta nu va puteti pierde desi aveti in fata un GPS, o harta si indicatoare, va-nselati.
12. Se poate ajunge de la Oradea spre Cluj-Napoca prin Huedin fara a intra prin Ciucea. Eu am reusit.
13. Exista oameni mai nesimtiti ca si romanii. Turistii italieni si francezi pana in 25 de ani care urla mereu si au ca unic scop in viata coma alcoolica si cei trecuti de 30 de ani care vin in concedii cu odraslele care abia au invatat sa umble.
Spre deosebire de Vasi a carui aparat foto si-a dat ultima suflare, eu am adus cu mine sute de poze. Aici gasiti imagini din PlitviÄka Jezera si Insula Hvar.
Sa ne-auzim cu bine! Haide “U”!
keep looking »